Trick or... trick with the brain - Cum ne joacă creierul nostru farse (aproape) în fiecare zi - Part I
Dacă ți se pare improbabil să nu sesisezi schimbarea de "peisaj", te invit să aloci câteva minute pentru a urmări filmulețul de mai jos, unde este prezentat fix acest experiment, intitulat "The Door Study" :
Bun, acum că ai văzut videoul ești probabil foarte derutat. Privit din exterior, ți se pare evident că nu ai cum să nu sesizezi schimbările. Dar dacă ai fi acolo, oare chiar ți-ai da seama?
Ei bine, e posibil ca acest mod "selectiv" de raportare al oamenilor la mediul înconjurător să aibă de a face cu modul în care creierul nostru funcționează, dar și cu oarecare trăsături de personalitate sau valori moștenite din educație.
În primul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că persoanele supuse "experimentului" nu au avut mult timp la dispoziţie pentru a interacţiona cu "subiectul", înainte ca schimbarea să aibă loc. Acesta foloseşte harta ca pe un element ce acaparează aproape complet atenţia persoanei cu care interacţionează, iar întrebarea adresată "Cum ajung la locaţia X?", preocupă mintea persoanei aproape imediat, aceasta focusându-şi mare parte din atenţie pentru a oferi un răspuns, aspectul persoanei cu care interacţionează nefiind printre preocupările sale de bază. Această focusare aproape exclusivă a atenţiei pe a oferi indicaţiile cerute este determinată de modul în care funcţionează creierul uman (cu excepţii). Acesta are tendinţa să prioritizeze doar o parte dintre stimulii cu care intră în contact, ignorând, în mod "convenabil", ceea ce nu reprezintă un factor de interes imediat. Astfel, chiar dacă în fiecare moment, suntem supuşi la factori precum temperatura aerului, lumina becului sau a ecranelor dispozitivelor electronice, zgomote din mediul înconjurător, culorile şi formele obiectelor din jur, senzaţia de foame, de sete, diferite mişcări ale muşchilor corporali, etc., noi nu conştientizăm în mod activ toţi aceşti stimuli simultan, ci avem tendinţa să ne concentrăm atenţia asupra a ceea ce ne este de interes într-un moment dat. De exemplu, nu suntem conştienţi permanent de temperatura mediului înconjurător, decât atunci când ne provoacă disconfort şi devine o "problemă" care are nevoie de remediere (îţi este "prea cald", sau "prea frig"). Sau, dacă stăm cu geamul deschis la birou şi ne concentrăm asupra unei sarcini de la muncă sau a unui alt task important, este mai puţin probabil să sesizăm în mod consţient fiecare zgomot care se aude de afară, până în momentul în care acesta poate deveni un factor disturbator pentru a ne concentra la îndeplinirea sarcinii pe care ne focusam, clipă în care probabil ne vom ridica să închidem geamul, pentru a ne asigura "liniştea" necesară. Astfel, aceste exemple ilustrează faptul că atunci când ceva devine "inevitabil" de perceput, ne vom focusa aproape întreaga atenţie pe acel aspect, fiindu-ne mai greu să ne concentrăm şi la alţi stimuli din mediu.
! Tocmai de aceea, este foarte important ca telefoanele mobile sau alte device-uri electronice să nu fie folosite pe stradă, în timpul conducerii autovehiculelor sau al traversării trecerii de pietoni, pentru că atenţia noastră va avea tendinţa să fie acaparată de device-uri şi vom fi mai puţin atenţi la mediul înconjurător !
! Şofează într-un mod responsabil !
! Fii un pieton responsabil !
Pe această direcţionare a atenţiei către ceva anume se bazează şi majoritatea "trucurilor magice" şi a iluziilor perfomate de magicienii care ne uimesc prin spectacolele lor, pentru că pare că fac ceva imposibil - în realitate, doar ştiu să se joace cu creierul nostru, şi cu felul în care acesta reacţionează la anumiţi stimuli. E şi asta o magie, să "farmeci" creierul, şi, de ce să nu recunoaştem, astfel de spectacole ne fac viaţa mai frumoasă uneori 😁
În al doilea rând, am precizat că dincolo de modul specific creierul de a se focusa, în această aparentă "ignoranţă" ar putea interveni şi anumite trăsături de personalitate sau valori moştenite din educaţie. La ce mă refer? Neîncrederea în sine şi faptul că avem tendinţa, uneori, să nu exprimăm anumite lucruri, pentru a nu părea nepoliticoşi faţă de persoana cu care interacţionăm. Astfel, neîncrederea în sine ne-ar putea face să credem că schimbarea, dacă o sesizăm, poate fi doar o confuzie din partea noastră. << Poate nu am văzut/auzit bine. Este o persoană pe care nu o cunosc, nu am avut mult timp la dispoziţie pentru a mă focusa asupra ei, deci, probabil mă înşel că arăta diferit puţin mai devreme. Probabil "I just mess things up" >>, s-ar putea gândi cineva cu o încredere de sine scăzută, care se confruntă cu astfel de schimbări subite de stimuli. De asemenea, încă de mici suntem învăţaţi să evităm contextele sociale ce ar putea fi catalogate ca "awkward" (incomode, jenante) sau să evităm să ne spunem opinia/părerile pentru a nu supăra/deranja persoana de lângă noi. Astfel, anumite persoane ar putea alege în mod convenabil să fie ignorante la schimbarea care are loc, chiar dacă sesizează ceva, pentru a nu produce un moment stânjenitor, plin de confuzie, pentru ei şi interlocutorul lor.
Aşadar, deşi creierul este "al nostru", uneori poate părea că noi suntem "ai lui", dat fiind modul important în care funcţionarea lui ne poate oferi o percepţie mai mult sau mai puţin corectă a realităţii. Nu îl cunoaştem deplin, nu îi putem controla procesele. Oare realitatea noastră este aievea, sau doar o iluzie pe care creierul nostru controlează cum o percepem?
Stay tuned to Ro-wind.ro, pentru că intenţionez să mai abordez şi alte subiecte interesante despre creier, şi vei găsi multe articole interesante şi la colegii mei!
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat! 💫

Comentarii
Trimiteți un comentariu